(Articol scris in baza raportului “Energy poverty in buildings in Romania” scris de Anca Sinea, Andreea Vornicu si George Jiglau si publicat in Iulie 2021).
Dupa ce isi achita facturile pentru energie (electrica si termica) 13% din familiile din Romania trec sub pragul de saracie, 11.7% din familii practica sub-consumul (consuma mai putina energie decat minimul necesar unui trai confortabil) iar pentru 45,3% din familiile din Romania facturile pentru energie constituie o povara prea grea pentru bugetul familiei. Mai mult, aproape 14% dintre gospodariile din Romania au datorii la plata facturilor si 10% dintre ele nu iti pot incalzi locuintele in mod adecvat.
Conform EU-SILC (2019) la nivel de UE, 6% din gospodarii au arierate la facturile de energie, cu mari diferente intre tarile post-comuniste si din Sudul Europei fata de cele din Vest. Spre exemplu, in Bulgaria 27% dintre gospodarii au datorii la plata facturilor de energie, iar 30% dintre familii nu capacitatea sa isi incalzeasca locuinta adecvat.
Saracia energetica este adesea corelata cu imposibilitatea gospodariilor de a-si asigura necesarul de energie pentru gatit, incalzit, racit sau iluminat la un nivel care satisface nevoile de baza. In alte cuvinte daca o familie nu isi permite sa achite facturile pentru energie consumata pentru necesitatile de baza a unei gospodarii, fara a pune presiune pe bunastarea lor economica generala, putem vorbi in cazul acestei familii de saracie energetica.
Exista un consens general ca saracia energetica este o conditie foarte complexa intalnita la milioane de familii din jurul lumii, inclusiv in tarile dezvoltate. In Uniunea Europeana, saracia energetica domestica este determinata preponderent de 2 factori - venit redus al familiei si eficienta energetica precara a locuintei.
Una din posibilele cauze ale saraciei energetice in Romania, precum si alte state post-socialiste din Europa, este exact tranzitia defectuoasa de la economia planificata, socialista la economia libera. Astfel pentru a mentine un ritm accelerat al urbanizarii si industrializarii, regimurile socialiste au neglijat calitatea constructiilor, respectiv consumul de energie exagerat de mare pentru intretinerea acestora. Acest lucru nu a fost resimtit de populatie avand in vedere ca energie era subventionata de stat. Totusi odata cu tranzitia la economia de piata, eficienta energetica redusa a cladirilor, in special a blocurilor de tip panel, si consumul crescut de energie au creat forme de vulnerabilitate si dependenta fata de beneficiile sociale insuficiente si putin adaptate transformarilor economice.
Studiile arata ca saracia energetica poate un impact negativ asupra sanatatii (fizice si mentale) si a longevitatii sau poate creste disparitatile sociale si educationale. Din pacate, cele mai vulnerabile la aceste procese sunt familiile care deja se confrunta intr-un fel sau altul cu probleme de ordin financiar, social si educational. In acest sens, saracia energetica accentueaza aceste dinamici si duce la un clivaj social si mai mare, in special in societatile in curs de dezvoltare.
Situatia in zonele urbane
Alaturi de indicatorii socio-economici, starea cladirilor reprezinta un element important in discutia despre saracie energetica. Din cele aproximativ 5,6 milioane de cladiri din Romania, aproximativ 90% dintre ele sunt rezidentiale si au fost cu precadere construite in perioada comunista, intre anii 1960 si 1980. Doar 6% din fondul national de cladiri a fost construit dupa anul 2000. In plus, peste 90% din fondul locativ din Romania se afla in proprietatea privata a cetatenilor care de fapt traiesc intr-un paradox. Sunt proprietarii unor locuinte a caror calitate este redusa, iar veniturile mici si adesea lipsa increderii in autoritati si vecini ii impiedica sa acceseze fonduri pentru renovarea si reabilitarea locuintelor.
In context urban, cele mai predispuse la saracie energetica sunt blocurile de apartamente de tip panel construite din panouri de beton si care folosesc o centrala termica pe gaz pentru incalzire (Sinea, 2018). Mai mult, consumul ineficient de energie al acestor cladiri duce si la exacerbarea crizei climatice. Starea tehnica a stocului de cladiri rezidentiale cere operatiuni de reabilitare termica pentru aproximativ 90% dintre ele, 35% fiind reprezentate de blocuri multifamiliale.
Cladirile construite fara investitii in calitatea constructiilor reprezinta un factor important in cresterea saraciei energetice in zonele urbane.
Chiar daca programe de reabilitare au fost initiate atat la nivel guvernamental, cat si European, cele mai multe cladiri sunt in continuare ineficiente si cresc riscul de precariat al locatarilor. In perioada 2012-2018, a fost atinsa o rata de renovare de pana la 5% adica doar 343 (aproximativ 12.300 de apartamente) din 85.000 de cladiri de apartamente au fost incluse in programe de interventii de diferite tipuri, procesul atingand o rata mai mare spre sfarsitul perioadei. Aceasta corespunde unei rate anuale de renovare de 0,5, mult sub valoarea obiectivul european actual de 1% sau a obiectivul de pana la 3% al initiativei „Renovation Wave”.
In contextul pietei liberalizate a energiei care a dus deja la cresterea graduala a preturilor, combinat cu veniturile mici, consumul ridicat de energie si traiul in locuinte ineficiente, exista un risc mare ca multe familii sa se confrunte cu saracia energetica.
Situatia in zonele rurale
In timp ce aproape un sfert (22,8%) dintre cetatenii europeni locuiesc in zonele rurale, in Europa Centrala si de Est proportia variaza intre 40% - 50%. In România, aproape jumatate din populatia tarii (46,4%) traieste in mediul rural cu precadere in case de tip unifamilial, construite din caramida, lemn si alte materiale naturale. Mai mult, aproape 80% din populatia rurala foloseste lemnul pentru incalzire, in sobe invechite si ineficiente energetic cu putere de incalzire redusa si cu emisii poluante ce au efecte asupra sanatatii umane si a mediului.
Pe lânga efectele asupra mediului si a sanatatii, arderea lemnului genereaza si probleme de accesibilitate. Astfel, chiar daca lemnul este cel mai ieftin combustibil, la o mica distanta fata de gaz, acesta este asociat cu consumul ilicit si cu vulnerabilitatea pretului (cu precadere in sezonul rece). Chiar daca in România exista un sistem de ajutoare sociale pentru subventionarea incalzirii, iar ultimele modificari legislative au creat mai multa echitate intre combustibili (lemn, gaz, electricitate), rezolvarea sustenabila a problemelor de saracie energetica nu se poate baza doar pe aceste mecanisme.
In contextul unui fond locativ vechi, zonele rurale au printre cele mai mari nevoi de investitii intrucât aici se gasesc printre cele mai ineficiente cladiri. Programele de reabilitare existente (Casa Verde si Casa Verde Plus) nu adreseaza problema saraciei energetice, fiind accesibile in special pentru gospodariile cu venituri medii si mari. Mai mult, administratiile locale din mediul rural au capacitate limitata de a accesa fonduri nationale si europene pentru reabilitarea termica a cladirilor.
Schimbari necesare
Intrucât saracia energetica este un fenomen complex care atinge mai multe aspecte socio-economice si solutiile cer abordari complementare.
In primul rând, programele de reabilitare termica ar trebui sa aiba printre obiectivele principale si reducerea saraciei energetice. Chiar daca programele de reabilitare pentru locuintele multi-familiale au putut fi accesibile in anumite contexte si de catre gospodariile cu venituri mai mici, este nevoie de o politica clara in acest sens care sa vina atât in sprijinul autoritatilor locale care acceseaza fonduri guvernamentale sau europene, cât si in sprijinul beneficiarilor finali. Astfel, exemple de bune practici precum cele existente in Zalau sau in alte municipalitati, unde autoritatile locale au suplimentat contributia financiara datorata de gospodarii in cazuri bine documentate a oferit sansa reabilitarii termice si a apartamentelor detinute de familiile cu venituri mici.
In al doilea rând, programele nationale de reabilitare termica pentru locuintele de tip unifamilial sunt complet inaccesibile familiilor cu venituri reduse. Astfel, este nevoie de o politica clara de reducere a saraciei energetice prin reabilitarea termica a caselor de tip unifamilial, mai ales ca cele mai multe case de acest tip se gasesc in mediul rural unde nivelul de saracie si precariat este si mai mare fata de zonele urbane.
Programe precum Casa Verde sau Casa Verde Plus nu adreseaza fenomenul saraciei energetice si, prin modul in care sunt implementate, ajung sa fie accesibile doar gospodariilor cu venituri medii si mari. In plus, chiar daca PNRR-ul are o componenta importanta de reabilitare a locuintelor de tip multifamilial construite pâna in 2020, casele de tip unifamilial nu sunt cuprinse in programul national. Nici saracia energetica nu este adresata ca o problema prioritara.
O alta discutie importanta referitoare la accesarea de fonduri nationale si europene de catre autoritatile locale pentru renovarea fondului locativ este cea a debirocratizarii programelor actuale si a cresterii capacitatii institutionale pentru a accesa aceste programe. Autoritatile locale din zonele rurale sau urbane (orase mici) intra in competitie directa pentru fonduri cu zonele mari urbane, fiind clar dezavantajate. Acest lucru exacerbeaza deja inegalitatile existente si impinge in precariat categorii mari din populatie.
Nu in ultimul rând, noua lege a consumatorului vulnerabil, neadoptata inca de Parlament, si schema de ajutoare de incalzire aduc in discutie mecanisme importante de diminuare a saraciei energetice. Chiar daca proiectul de lege aduce o definitie clara a consumatorului vulnerabil si prevede atât mijloace financiare si non-financiare de adresare a saraciei energetice, este inca nevoie de o corelare intre pragul minim de venit pe baza caruia se acorda ajutoarele cu cresterile salariale, a pensiilor si nu in ultimul rând a pretului la energie.
Mai mult, chiar daca schema actuala de ajutoare de incalzire este mai echilibrata in ceea ce priveste indemnizatia disponibila per tip de combustibil, iar procedura de accesare este mai simplificata, odata ce legea va fi adoptata, va fi nevoie de norme clare de punere in aplicare care sa vina in sprijinul consumatorului vulnerabil.
Articol prezentat de infoclima.ro, platforma ce contribuie la imbunatatirea calitatii discursului public in legatura cu schimbarile climatice, incurajand cercetatorii si oamenii de stiinta sa comunice publicului larg rezultatele cercetarilor din domeniu si relevanta acestora pentru societatea noastra.
Autor: Andreea Vornicu
Este cercetător în cadrul Centrului pentru Studiul Democrației (CSD) și doctorandă a Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, România. Interesele ei academice cuprind domenii precum dezvoltarea sustenabilă, mecanismele asistenței oficiale pentru dezvoltare și sărăcia energetică. Andreea are o vastă experiență de lucru pe teren în comunități îndepărtate și, în ultimii ani a explorat diferitele dimensiuni ale sărăciei energetice în țările Europei Centrale și de Est.
