Din ce in ce mai des auzim expresia: planteaza un copac daca vrei sa faci ceva impotriva schimbarilor climatice. Tot mai multi oameni isi propun sa-si reduca/compenseze propria amprenta de carbon plantand copaci. Pana la urma e o activitatea relativ simpla care ne poate oferi certitudinea ca am contribuit si noi la lupta globala impotriva emisiilor de carbon. Cu toate acestea, exista o serie de aspecte importante legate de plantatul copacilor de care ar trebui sa tinem cont. Atunci cand nu este plantat la locul potrivit, un copac poate inlocui speciile native si poate duce la raspandirea celor invazive. De asemenea, poate reduce polenizarea, contribui la reducerea recoltei, perturba circuitul local al apelor sau reduce capacitatea de reflectia a radiatiilor solare in zonele boreale.
Din acest motiv, un grup de botanisti si ecologisti au formulat un ghid de 10 reguli de aur pentru a putea contribui la sporirea biodiversitatii si impadurire fara a pune in pericol biosfera locala.
In articolul sau pentru Masfelfok.hu, Annamária Lehoczky prezinta pe scurt cele 10 reguli si masurile pe care ar trebui sa le urmam pentru a avea un proiect de reimpadurire de succes.
Regula nr. 1 - Chiar avem nevoie de un copac nou? Hai sa ne ocupam mai intai de padurile existente
Desi la toate eforturile depuse pentru conservarea padurilor, in perioada 2014-2018, o suprafata comparabila cu cea a Danemarcei a fost defrisata anual in zona tropicala. Distrugerea padurilor actuale duce la cresterea emisiilor de carbon, emisii ce nu pot fi compensate pe termen scurt prin plantarea de noi paduri.
De fapt nici o actiune de impadurire nu poate fi invocata ca si o scuza de companii, guverne sau alti actori care in acelasi timp distrug padurile in alte zone.
Poate dura si 100 de ani pana reusim sa restabilim capacitatea de stocare a carbonului existenta intr-o padure seculara defrisata. Mai mult decat atat, restabilirea intregului ecosistem poate sa dureze secole intregi. Din acest motiv, prioritatea noastra numarul unu trebuie sa fi protectia padurilor seculare. Pentru aceasta guvernele si actorii privati trebuie sa coopereze pentru crearea si sustinerea zonelor protejate.
Defrisarile ilegale si taierea padurilor seculare sunt cele mai grave probleme cu care ne confruntam si nici un proiect de reampaadurire nu poate compensa pe termen scurt si mediu impactul negativ al acestor defrisari.
Regula nr. 2 - Comunitatea locala e cel mai important aliat
De cele mai multe ori proiecte de impadurire esueaza deoarece nu au in vedere implicarea actorilor locali. Pentru a avea un proiect eficient si cu rezultate durabile trebuie sa avem in vedere inca din faza de planificare multiplele aspecte ce tin de comunitatile locale precum bunastarea localnicilor, protectia biodiversitatii locale, aria protejata, serviciile de ecosistem precum si integrarea acestora in infrastructura sociala existenta.
Cooperarea cu localnicii poate fi benefica nu doar pentru longevitatea proiectelor in sine ci si binevenita pentru comunitatile locale, creand locuri de munca ce sunt legate de protectia padurii, pregatirea terenului precum si crearea intreprinderilor locale ce pot oferi servicii de mentenanta forestiera.
Regula nr. 3 - Padurea nu e doar un depozit de carbon, este si un habitat care ofera o gama larga de servicii
Cu toate ca multi vad padurile ca si un rezervor pentru captare a carbonului, ecosistemele forestiere sunt de fapt mult mai mari decat suma arborilor care le alcatuiesc. Pe langa functia de captare a carbonului, padurile ofera o serie de servicii esentiale (e.g. previn inundatiile, eroziunea solului, ofera oportunitati de recreere si culturale) si de produse (e.g. biomasa, cherestea, medicamente). Pentru a putea avea aceste beneficii, avem nevoie de paduri sanatoase si cu o biodiversitatea mare. Este un lucru dovedit ca, de exemplu in comparatie cu plantatiile forestiere de monocultura create explicit pentru lemn sau pentru captarea carbonului, pe termen lung, padurile cu biodiversitatea mare, maximizeaza biomasa si capteaza mult mai mult carbon din atmosfera.
Padurile sunt un depozit natural de CO2 si contribuie la captarea ai pastrarea carbonului, respectiv defrisările au un impact direct asupra cresterii nivelului de CO2 in aer.
Regula nr. 4 - Zone de “ne-impadurit”: plantam copaci acolo unde trebuie
Cel mai bun loc pentru a planta un copac este acolo unde a fost la un moment dat o zona forestiera, deoarece atat vegetatia locala, cat si mediul inconjurator sunt benefice plantarii de copaci. Impadurirea zonelor non-forestiere, precum campiile, zonele mlastinoase, turbariile sau savanele trebuie evitata deoarece poate produce pierderea biodiversitatii si a carbonului organic din sol. Plantarea de copaci nu este recomandata, de asemenea, pentru zonele de altitudine inalta, acoperite cu zapada. Aici suprafetele intunecate, acoperite cu copaci, absorb mai multa radiatie, ducand la o incalzire a zonei. Impadurirea unei zone agricole, de exemplu, poate avea un impact nesemnificativ daca in acelasi timp aceasta duce la defrisari in alte locuri. Cu implicarea expertilor in ecologie, aceste “zone de ne-impadurit” pot fi usor identificate si mapate pentru a evita un potential impact negativ.
Regula nr. 5 - Sa lasam padurile sa se recupereze intr-un mod natural
Odata ce distrugerea a fost oprita, ciclul natural de regenerare a padurii poate fi mai ieftin si mai eficient decat plantarea de arbori noi. In ariile regenerate natural bogatia speciilor este cu mult mai mare iar retinerea de carbon poate fi de 40 de ori mai mare decat in plantatii. Regenerarea naturala are un impact mai mare in padurile partial defrisate sau la marginea padurilor existente din moment ce acestea pot servi ca si resursa de seminte pentru reimpadurire. Prezenta animalelor salbatice si a pasarilor este un alt factor ce contribuie la o regenerare forestiera de succes.
Citeste continuarea articolului pe site-ul InfoClima.ro.
Articol prezentat de Dr. Sorin Cebotari, cercetator infoclima.ro, platforma ce contribuie la imbunatatirea calitatii discursului public in legatura cu schimbarile climatice, incurajand cercetatorii si oamenii de stiinta sa comunice publicului larg rezultatele cercetarilor din domeniu si relevanta acestora pentru societatea noastra.