Caută
  • Infoclima.ro

De ce o casa noua ar putea polua mai mult decat una veche?

De ce ar trebui sa ne pese de emisiile din sectorul constructiilor?


Arunca o privire in jurul tau. In cazul in care nu te afli intr-un parc sau o zona verde, exista mari sanse sa fii inconjurat in principal de ciment, otel, aluminiu, sticla si materiale plastice. Acestea sunt materialele cu care ne-am construit lumea, dar sunt si unii dintre cei mai mari contribuabili la emisiile de gaze cu efect de sera (GES), si la schimbarile climatice.


In 2019, contributiile sectorului constructiilor la emisiile globale de CO2 a fost de 38%, cel mai inalt nivel inregistrat vreodata. Pe masura ce populatia mondiala continua sa creasca si tot mai multi oameni aleg sa locuiasca in zone urbane, si cererea pentru cladiri noi continua sa se mareasca. Proiectiile actuale estimeaza ca in intreaga lume, pana in 2060, „echivalentul orasului Paris va fi construit in fiecare saptamana”.


Productia de ciment – numai unul dintre materialele pe care ne bazam pentru adapost si transport – este responsabila pentru 4-8% din emisiile globale de CO2. Pentru a pune acest lucru in perspectiva, doar emisiile provenite din combustibili fosili precum carbunele, petrolul si gazul sunt surse mai mari de gaze cu efect de sera (GES). Pe langa poluare, crearea betonului necesita cantitati mari de apa, ridicand probleme majore in special in regiunile cu cantitati limitate de apa (water stressed regions) din tarile in curs de dezvoltare. In orase, betonul inrautateste efectul insulei de caldura, determinand oamenii sa utilizeze mai multa energie pentru aerul conditionat. Observam in acest fel ca avem de-a face cu serie de efecte in lant ce sunt cauzate direct sau indirect de sectorul de constructii.


Nu putem opri complet folosirea cimentului sau a celorlalte materiale de care avem nevoie pentru constructii. Dar putem, si trebuie, sa reducem cantitatea de materii prime pe care o folosim, sa imbunatatim tehnicile de constructie, si sa reducem emisiile in intregul sector al constructiilor, daca dorim sa atingem obiectivele climatice de la Paris.


Cum si de ce polueaza constructiile?


Pentru o imagine completa a emisiilor de carbon ale unei cladiri, este util sa analizam intregul proces prin care trece: de la extractia materialului, pana la constructie, utilizare si uneori dezmembrare (in reciclare sau deseuri).



Ciclul de viata al unei cladiri


Carbonul emis in diferitele etape ale ciclului de viata poate fi clasificat in doua grupe principale:

  1. Emisiile operationale, atribuite functionarii zilnice a cladirii, precum incalzirea si racirea, iluminatul, utilizarea apei.

  2. Emisiile de carbon incorporat (embodied carbon emissions), care include toate emisiile legate de constructie (precum aprovizionarea cu materiale, transportul, construirea propriu-zisa), dar si cele rezultate din renovari si demolari.


O defalcare aproximativa a emisiilor pe durata de viata a unei cladiri pe un interval de 100 de ani. Faza initiala de constructie produce o parte considerabila a emisiilor, precum si renovările la fiecare 5-15 ani.


Desi reducerea emisiilor operationale a primit multa atentie in spatiul public, despre carbonul incorporat se vorbeste mult mai rar. Carbonul incorporat este mai dificil de masurat si de urmarit decat carbonul operational – relativ simplu de dedus din facturile de energie. Carbonul incorporat nu poate fi calculat din produsul finit, necesitand autoevaluare si transparenta a procesului din partea producatorului.


Cu toate acestea, ponderea carbonului inglobat in ciclul de viata al cladirilor va creste considerabil, potrivit publicatiei The Embodied Carbon Review 2018. Scaderea ponderii emisiilor operationale se datoreaza decarbonizarii retelelor energetice, dar si numarului tot mai mare de cladiri eficiente energetic si a cladirilor cu consum de energie aproape zero (NZEB).


In schimb, ponderea carbonului incorporat continua sa creasca (1) deoarece emisiile din primele si ultimele etape ale ciclului de viata sunt mai dificil de redus, si (2) deoarece cladirile includ tot mai multe sisteme care au propriile emisii provenite din productie, instalare si utilizare. Astfel de sisteme includ aparate de incalzire, ventilatie, aer conditionat, alarma de incendiu, etc. Unele dintre acestea ar putea fi utile in reducerea emisiilor operationale, dar propriile emisii incorporate nu ar trebui omise. Astfel, pentru a maximiza reducerea emisiilor de GES in intreaga industrie a constructiilor, ar trebui sa abordam direct si problema carbonului incorporat.


Diferite parti ale unei cladiri contribuie la carbonul incorporat intr-o varietate de moduri. In plus, circumstante diferite (de exemplu, locatia, cadrul de reglementare) si anumite alegeri facute intr-un proiect (de exemplu, tipul materialelor) pot duce la profiluri foarte diferite. Un studiu de caz bine documentat, cladirea Leadenhall din Londra, ofera un exemplu al principalelor surse de carbon incorporat si al ponderii acestora in totalul acumulat de cladire.

Astfel, cea mai mare proportie de carbon incorporat este asociata cu materialele. In cadrul materialelor, elementele structurale au cea mai mare pondere (fundatii, pereti exteriori). Alte parti ale cladirii, cum ar fi fatadele, finisajele exterioare si interioare, corpurile de iluminat, peretii despartitori interni si serviciile de constructii au, de asemenea, un impact considerabil. Acest lucru se datoreaza, partial, din cauza ciclului de viata mai scurt si a renovarilor mai frecvente.


Defalcarea carbonului incorporat in cladirea Leadenhall


Cu toate acestea, pe langa emisiile incorporate si cele operationale, industria mai are o problema: deseurile materiale. In Europa, 36% din totalul deseurilor generate in 2018 au provenit din constructii si demolari, iar 26% din minerit si cariere. Aceste cifre evidentiaza nevoia de a trece de la un model liniar de productie si consum, la unul circular, care transforma deseurile in resurse valoroase.


Ponderea deseurilor provenite din constructii si activitati de minerit in Uniunea Europeana, 2018 (Eurostat)


Ce putem face?


La nivel individual – intrebarile pe care ni le putem pune pentru a face o alegere mai buna

Oricine apeleaza la designeri si∕sau arhitecti, fie ca sunt clienti mici sau mari dezvoltatori, poate incuraja contractantul sa ia in considerare si sa urmareasca reducerea carbonului incorporat. In cadrul discutiilor initiale, clientul poate solicita estimari, specificatii despre materiale, precum si informatii despre aprovizionare. Clientul ii poate recomanda contractantului sa colaboreze cu consultanti in managementul emisiilor de carbon, iar cladirea poate fi certificata prin diferite sisteme de evaluare ecologica. Atunci cand clientul demonstreaza interesul pentru reducerea emisiilor de carbon, contractantului ii este mai usor sa dezvolte solutii in aceasta directie.

Desi cea mai mare reducere poate fi realizata prin limitarea carbonului incorporat in structura (beton si otel), de multe ori nu putem influenta procesul initial de constructie. Cu toate acestea, ciclurile de reconditionare (de la cativa ani pana la decenii, in functie de elementele constructiei) creeaza oportunitati bune de reducere a carbonului incorporat. Ca si clienti, putem sa reflectam asupra unor intrebari cheie, iar raspunsurile noastre pot avea un impact asupra carbonului incorporat al unei constructii:

  • Am intr-adevar nevoie de aceasta constructie?

  • Din ce materiale este facuta?

  • Cum este construita?

  • De unde vin materialele si unde vor merge la finalul ciclului de viata?

  • Voi putea adapta designul mai tarziu, in cazul in care nevoile mele se schimba?

Includerea carbonului incorporat in sfera procesului de proiectare nu are beneficii numai pentru mediu, ci poate insemna si reducerea costurilor. Acest lucru se datoreaza utilizarii eficiente a materialelor si resurselor, proceselor de constructie si cresterii duratei de viata asteptate. Astfel, reducerile emisiilor pot fi utilizate ca un proxy pentru gestionarea costurilor. De exemplu, un raport al UK Green Building Council subliniaza ca, in sectorul infrastructurii, urmarirea carbonului incorporat poate duce la economii de 30-50% din costurile de capital.


La nivel de industrie – Inovatii in materiale si tehnici

Exista multe strategii la nivel de industrie pentru a reduce carbonul incorporat in cladiri. Institutul American al Arhitectilor a emis recomandari pentru a reduce emisiile in procesul de proiectare si constructie. Acestea includ reutilizarea cladirilor in loc de construirea unora noi, limitarea materialelor cu emisii mari de carbon, reutilizarea materialelor si utilizarea materialelor reciclate. Economii considerabile se pot face si prin marirea eficientei structurale si limitarea deseurilor.


Pavilionul circular proiectat de Encore Hereux este o incercare de a integra principiile economiei circulare in constructii. Fatada este compusa din usi provenite dintr-o renovare din Paris, izolatia din vata minerala provine dintr-un supermarket demontat, iar elementele din plexiglas sunt materiale comandate din greseala de catre Primaria din Paris. (Fotografie de Cyrille Weiner)


O idee ceva mai putin conventionala este utilizarea mai putinor finisaje (precum in imaginea de mai jos). Aceast tip de design neterminat (unfinished design) include elemente precum tavane nefinisate, pereti cu caramida vizibila (ca parte din structura, si nu caramida decorativa), sau pardoseli din beton lustruit. Acestea pot fi o strategie de proiectare adecvata, reducand, de asemenea, emisiile si costurile in timpul renovarilor viitoare.


Exemplu de design neterminat (unfinished design) - o strategie de a reduce emisiile de carbon incorporat si costurile asociate constructiei si renovarilor


La nivelul statelor europene Timpul pentru a atinge obiectivele Acordului de la Paris se scurge rapid, incurajand idei si initiative de reducere a emisiilor de carbon in sectorul constructiilor. Pana de curand, reglementarile s-au concentrat in principal pe performanta energetica (de exemplu, Directiva UE privind Performanta Energetica a Cladirilor – EPBD), lasand reducerea carbonului incorporat mecanismelor voluntare (de exemplu, sistemele de rating ecologic – LEED, BREEAM, Green Start; calculul european de evaluare a ciclului de viata standardizat , etc.). EPBD a fost schimbata, iar urmatoarele modificari afecteaza acum toate tarile UE:

  • toate cladirile publice noi trebuie sa fie cladiri cu consum de energie aproape egal cu zero (NZEB) incepand cu 31 decembrie 2018;

  • toate cladirile noi trebuie sa fie NZEB incepand cu 31 decembrie 2020.

Deoarece directiva europeana nu reglementeaza in mod explicit emisiile incorporate, unele tari au luat masuri directe pentru a le limita. The Architects! Climate Action Network (ACAN) a evidentiat cateva exemple pozitive:

  • Olanda si Finlanda cer efectuarea unei evaluari complete a ciclului de viata a carbonului inainte de a elibera autorizatii de constructie. Finlanda a setat limite privind emisiile de carbon incorporate, acestea fiind revizuite si marite progresiv in urmatorii ani.

  • Franta impune evaluarea si raportarea emisiilor de carbon incorporate pentru toate cladirile noi din tara, recompensand utilizarea lemnului si a materialelor ecologice.

Concluzii


Mediul construit are o pondere considerabila in productia si consumul de materiale, si in carbonul emis la nivel mondial. Fundatia Ellen Macarthur prezice ca, pana in 2050, emisiile de CO2 incorporate „vor fi responsabile pentru aproape jumatate din totalul emisiilor de cladiri noi, comparativ cu 28% in prezent”. Reducerea carbonului incorporat in cladiri este indispensabila pentru a atinge obiectivele climatice de la Paris. Cu toate acestea, pana astazi, carbonul incorporat nu a fost in centrul politicilor de constructii ecologice, iar dezbaterile publice privind impactul cladirilor asupra mediului s-au concentrat in principal pe eficienta energetica. Pe langa imbunatatirea eficientei energetice, persoanele angajate in construirea unui viitor durabil – indiferent ca sunt clienti, designeri, politicieni sau activisti de mediu – ar trebui sa inceapa sa-si directioneze atentia si spre carbonul incorporat.


Articol prezentat de Dr. Lorena Axinte si Bálint Halász, cercetatori infoclima.ro, platforma ce contribuie la imbunatatirea calitatii discursului public in legatura cu schimbarile climatice, incurajand cercetatorii si oamenii de stiinta sa comunice publicului larg rezultatele cercetarilor din domeniu si relevanta acestora pentru societatea noastra.



25 afișare0 comentariu