Desi schimbarile climatice sunt studiate, in principal, prin perspectiva mediului inconjurator, ele se incadreaza si in categoria chestiunilor politice si etice. Justitia climatica – conceptul care reflecta aceasta perspectiva – recunoaste ca membrii cei mai vulnerabili ai societatii sunt, deseori, cel mai puternic afectati de schimbarile climatice. Impactul negativ crescut este nedrept mai ales pentru ca aceste grupuri dezavantajate sunt cel mai putin responsabile pentru actiunile care duc la criza climatica.
Cum si pe cine afecteaza schimbarile climatice?
Exista multiple feluri de a caracteriza inegalitatile sociale provocate de schimbarile climatice. Cercetarile in domeniu sustin ca nedreptatea sociala este o problema multidimensionala ce e determinata de:
caracteristici demografice, cum ar fi sexul, rasa, etnia, religia si varsta;
bunurile detinute si veniturile;
luarea deciziilor publice (puterea politica) si accesul la resursele publice, cum ar fi sanatatea, educatia, locuinta, finantarea si alte servicii.
Astfel, inegalitatea de gen capata inca o dimensiune, intrucat femeile sunt afectate disproportionat de schimbarile climatice. In foarte multe tari, femeile sunt responsabile cu producerea hranei, in mare parte din agricultura, colectarea apei si aprovizionarea cu combustibil pentru incalzire si gatit. Odata cu schimbarile climatice, aceste sarcini devin din ce in ce mai dificile. Evenimentele meteorologice extreme, cum ar fi seceta si inundatiile, au un impact mai mare asupra celor mai saraci si mai vulnerabili, iar 70% dintre cei afectati de saracie in lume sunt femei. In plus, femeile continua sa fie subreprezentate in functii politice si de decizie intrucat impartirea traditionala a rolurilor de gen in gospodarii reduce posibilitatile lor de a se implica activ in procese decizionale care le afecteaza viata si mediul inconjurator. Cu toate acestea, exista tot mai multe initiative de a studia si mitiga impacturile negative asupra femeilor, precum si de a crea egalitate de gen in forumuri decizionale pentru actiune climatica.
Populatiile indigene sunt un alt grup deosebit de vulnerabil, dar ca si in cazul femeilor, capacitatea lor de a-si cere drepturile si puterea lor politica este in continua evolutie. In ultimii 10 ani, reprezentantii comunitatilor indigene s-au angajat activ in negocierile interguvernamentale privind schimbarile climatice. Aceasta implicare le confera putere de decizie in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite, atat la nivel local, cat si nivel global. Unele dintre actiunile populatiilor indigene incearca sa previna incursiunile pe teritoriul lor pentru extragerea combustibililor fosili sau pentru alte procese de modernizare si dezvoltare. Deseori, popoarele indigene cer sa se respecte dreptul lor de a nu se dezvolta si de a putea alege nivelul integrarii lor in economia si politica globala. In plus, multe dintre actiunile comunitatilor indigene ajuta la protejarea padurilor tropicale si la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, avand contributii pozitive la nivel global.
„Populatiile marginalizate nu sunt victime pasive ale schimbarii care modeleaza viata pe Pamant, ci mai degraba sunt agenti activi de luare a deciziilor care se straduiesc sa limiteze consecintele dure ale incalzirii planetare”. (Merrill Singer)
De ce avem nevoie de o tranzitie justa?
Justitia climatica atrage atentia si asupra faptului ca tranzitia catre neutralitate trebuie sa fie justa. Astfel, avem nevoie de politici economice, comerciale, de sanatate si securitate, si de mediu care sa sprijine dezvoltarea echitabila, ajutand mai ales comunitatile defavorizate si pe cele afectate de decarbonizarea economiei. Acest lucru presupune implicarea tuturor partilor interesate din societate, precum si eforturi active de a reduce diversele fatete ale inegalitatii sociale.
Printre solutiile gasite pentru finantarea tranzitie juste se afla un sistem de principii care propune „diferite instrumente de reglementare in functie de venituri”. In cadrul unui astfel de sistem de masuri, taxele pe consum ale grupurilor sociale bogate ar putea fi principala sursa de fonduri pentru atenuarea si adaptarea la schimbarile climatice la nivel local si mondial. In acest fel, sistemul de monitorizare al emisiilor ar contabiliza consumul (si nu numai productia), si ar impune o impozitare progresiva pentru cei mai mari poluanti.
Schimbarile climatice si inegalitatea sociala
Inegalitatea este o problema persistenta in discutiile despre schimbarile climatice, deoarece este exacerbata de schimbarile climatice nu numai in tarile sarace, ci si in cele bogate. Organizatia Natiunilor Unite prezinta dovezi ca „aceasta relatie se caracterizeaza printr-un cerc vicios, prin care inegalitatea initiala face ca grupurile defavorizate sa sufere pierderi disproportionate ale veniturilor si bunurilor lor, rezultand o inegalitate ulterioara mai mare”. Astfel, inegalitatea exercita efecte disproportionate prin trei canale:
cresterea expunerii la efectele negative ale schimbarilor climatice – spre exemplu, o familie defavorizata care traieste in mijlocul Bucurestiului nu isi poate permite o instalatie de aer conditionat, fiind expusa caniculei si efectului de insula de caldura urbana;
cresterea sensibilitatii lor la daunele cauzate de schimbarile climatice – aceeasi familie poate suferi din cauza stresului termic, o problema care duce la deshidratare si/sau pierderea puterii de concentrare;
scaderea capacitatii lor de a face fata si de a-si reveni dupa daunele suferite – continuand exemplul anterior, stresul termic poate duce la extenuare sau chiar deces.
Inegalitatea cauzata de schimbarile climatice poate fi resimtita chiar si in mijlocul oraselor mari.
Justitia climatica in contextul Romaniei
Saracia energetica
Saracia energetica este definita ca „situatia in care, din cauza combinatiei intre veniturile mici, costurile ridicate la energie si eficienta energetica scazuta a locuintei, o persoana sau o gospodarie nu isi permite servicii energetice de baza – incalzire, racire, iluminat, mobilitate si alimentare cu energie electrica”. (CER).
Pentru ca tranzitia spre decarbonizare sa fie echitabila, saracia energetica trebuie identificata si eliminata, intrucat „genereaza obstacole in parcursul educational si socio-economic al indivizilor, fiind un factor de adancire a saraciei si excluziunii in sens mai larg” (CSD). Astfel, saracia energetica este o mare provocare societala care afecteaza aproximativ 54 de milioane de cetateni europeni. Comitetul European al Regiunilor declara ca preturile ridicate ale energiei, veniturile mici si locuintele izolate necorespunzator, umede si nesanatoase, sunt cauze ale ratei crescute de saracie energetica. Din pacate, majoritatea tarilor din UE nu au inca indicatori pentru identificarea sau cuantificarea consumatorilor vulnerabili de energie, si nu directioneaza in mod corespunzator masurile impotriva saraciei energetice. Desi dificil de estimat exact, o indicatie a acestei probleme o reprezinta „restantele la facturile de utilitati”.
In 2019, in Romania, 13,7% dintre gospodarii au avut dificultati financiare in a-si plati la timp facturile de utilitati, proportie dubla fata de media europeana (6,2%). Un alt calcul realizat de CSD estimeaza ca in jur de 19% din romani sunt afectati de saracia energetica, si numai 5% primesc ajutoare de incalzire de la bugetul central.
Saracia energetica este o problema importanta atat la nivel European cat si in Romania.
Un studiu realizat de ICCV sugereaza ca Romania traverseaza un amplu proces de reforma a sistemului energetic si de creare a unei piete functionale a energiei. Este posibil insa ca aceasta reforma sa contribuie la cresterea saraciei energetice in Romania, contrar asteptarii UE. Prin alinierea preturilor energiei la nivel european, in Romania, ca si in alte tari, preturile energiei sunt intr-un proces de crestere continua. Astfel, saracia energetica in contextul Romaniei actuale reprezinta combinatia a patru factori:
nivelul scazut al veniturilor populatiei;
cresterea pretului energiei;
accesul problematic la resursele energetice;
caracteristicile energetice neeficient ale locuintei si ale sistemului de furnizare a energiei.
In aceste conditii, politica de reducere a saraciei energetice trebuie sa includa un complex de actiuni pentru a sprijini o tranzitie justa in acest domeniu:
oferirea suportului pentru persoanele care nu dispun de veniturile minime necesare obtinerii unor servicii energetice;
stabilirea unor masuri de eficientizare a consumului de energie la consumatori;
reducerea pretului energiei la consumatorii finali;
imbunatatirea locuintelor pentru a reduce consumul de energie;
permiterea accesului general la toate resursele energetice.
Un studiu realizat de Comisia Europeana a constatat ca:
interventiile financiare sunt un mijloc crucial pentru protectia pe termen scurt a consumatorilor vulnerabili (in principiu comunitatile sarace si femeile);
pe termen lung, masurile de eficienta energetica axate pe modernizarea cladirilor sunt o parte esentiala a abordarii saraciei energetice;
sunt necesare stimulente puternice pentru a incuraja gospodariile cu venituri reduse sa puna in aplicare masuri de eficienta energetica, precum si pentru a creste gradul de constientizare;
consumatorii au nevoie de facturare transparenta si informatii despre comparatiile de pret pentru a face alegeri energetice mai bune.
Tranzitia justa in regiunea miniera Valea Jiului
In 2019, Uniunea Europeana s-a angajat sa atinga neutralitatea din punct de vedere climatic pana in anul 2050, intr-o maniera eficace si echitabila. Pentru a atinge acest scop, UE a creat un „Fond pentru o tranzitie justa” menit sa ajute regiunile cele mai afectate de tranzitie precum cele dependente de combustibili fosili, asa cum este carbunele.
In Romania, Valea Jiului este una dintre cele mai afectate regiuni, suferind din cauza dezindustrializarii rapide. Intrucat acest fenomen nu a fost insotit de strategii si politici de dezvoltare, prabusirea mono-industriei bazate pe minerit a avut efecte socio-economice negative deosebit de puternice. Valea Jiului este momentan afectata de depopulare, reducerea masiva a numarului de institutii de invatamant, precum si o rata a somajului de peste 25%. Avand in vedere ca exploatarea carbunelui nu va mai fi rentabila incepand cu anul 2030, Valea Jiului nu poate conta pe industria mineritului pentru a-si sustine populatia si economia, avand nevoie de scenarii realistice diferite.
Centrul Roman de Politici Economice, impreuna cu Greenpeace, a realizat un studiu prin care identifica alternative viabile de dezvoltare a regiunii, incercand sa extinda profilul monoindustrial catre activitati compatibile cu decarbonizarea. Printre acestea, studiul propune dezvoltarea:
sectorului primar prin crearea microfermelor de familie, precum si prin cultivarea arbustilor fructiferi;
sectorului secundar prin valorificarea potentialului economic al surselor regenerabile de energie, cresterea eficientei energetice a cladirilor, si dezvoltarea altor sectoare industriale (alimentatia, industria textila, prelucrarea sustenabila a lemnului);
sectorulu tertiar prin dezvoltarea agroturismului si ecoturismului, si prin stimularea antreprenoriatului si a inovarii.
De asemenea, in octombrie 2020, Ministerul Fondurilor Europene a lansat Strategia pentru tranzitia de la carbune in Valea Jiului, document incearca sa ofere noi directii regiunii. Strategia identifica proiecte de dezvoltare si surse de finantare, asigurate in principal de fonduri europene si nationale dedicate tranzitiei spre o economie neutra din punct de vedere climatic. Este mult prea devreme pentru a analiza succesul acestor masuri, insa acesta este un prim pas catre redefinirea unei zone romanesti cu potential cultural si natural semnificativ, si catre o tranzitie justa pentru locuitorii ei.
In majoritatea statelor UE este implementat deja un plan de eliminare a carbunelui din circuitul energetic, iar acest lucru determina si inchiderea zonelor miniere din Europa.
Saracia energetica si tranzitia comunitatilor carbonifere sunt exemple care demonstreaza relevanta conceptului de justitie climatica in Romania. Exista, insa, cercetari care arata ca in Europa Centrala si de Est membrii minoritatilor etnice, persoanele cu profil socio-economic scazut, precum si cele mai putin educate sunt victime ale injustitie climatice. Acesti oameni sunt expusi pericolelor din cauza apropierii lor de situri poluate cu deseuri toxice, incineratoare, fabrici si zone industriale, etc., dar si pentru ca nu au acces la beneficii precum apa potabila, canalizare si alte resurse. De aceea, pentru o tranzitie justa, Romania are nevoie de politici de decarbonizare care reduc in acelasi timp inegalitatea sociala, astfel incat comunitatile vulnerabile sa nu devina si mai dezavantajate in viitor.
O oportunitate majora in acest moment o reprezinta Mecanismul de Redresare si Rezilienta (MRR) creat de UE pentru a sprijini redresarea socio-economica post-COVID prin proiecte care sustin tranzitia verde si digitalizarea. Romania poate beneficia de 30,5 miliarde €, din care 13,8 miliarde € sub forma de granturi si 16,7 miliarde € sub forma de imprumuturi. Pentru a accesa acesti bani, Ministerul Investitiilor si Proiectelor Europene trebuie sa finalizeze Planul de Redresare si Rezilienta (PNRR) pana la 31 aprilie 2021, iar UE trebuie sa il aprobe. Acest document strategic „stabileste domeniile prioritare de investitii in scopul iesirii din criza, relansarii economice si cresterii capacitatii de rezilienta”. In februarie 2021, MIPE organizeaza o serie de consultari publice care pot fi urmarite online pe pagina de Facebook a ministerului. Dezbaterile includ subiecte precum mediul inconjurator si schimbarile climatice, reducerea decalajului dintre zonele rurale si cele urbane, precum si solutii anti-saracie.
Articol prezentat de Dr, Lorena Axinte si Daniela Militaru, cercetatori infoclima.ro, platforma ce contribuie la imbunatatirea calitatii discursului public in legatura cu schimbarile climatice, incurajand cercetatorii si oamenii de stiinta sa comunice publicului larg rezultatele cercetarilor din domeniu si relevanta acestora pentru societatea noastra.
Yorumlar