O casa cu gradina, suficient de departe de oras pentru a scapa de zgomot si aglomeratie, dar suficient de aproape pentru a accesa serviciile orasului - acesta este un obiectiv de viata pentru multi dintre noi. Totusi, atunci cand proiectele imobiliare pun stapanirea pe terenuri rurale, neconstruite in trecut, duc la un fenomen numit expansiune urbana (urban sprawl).
In ciuda potentialelor beneficii individuale pentru persoanele care locuiesc in zone suburbane, expansiunea urbana aduce cu ea diverse efecte negative: de la pierderea zonelor naturale si a biodiversitatii, la costuri mai mari de infrastructura si energie.
In Romania, expansiunea este o problema de actualitate pentru multe autoritati locale care se lupta sa limiteze extinderea necontrolata si sa introduca politici eficiente. Alte orase europene, precum Viena, ofera un exemplu pozitiv de masuri care ajuta orasul sa ramana compact, fara a diminua calitatea vietii.
Orase extinse - o problema pentru intreaga Europa, inclusiv pentru Romania
In Romania, inceputurile expansiunii urbane sunt legate de caderea comunismului, atunci cand au fost abrogate reglementarile restrictive si modelul de planificare hipercentralizat. Odata cu schimbarea regimului, terenurile agricole au fost retrocedate si oamenii au avut voie sa detina mai multe case. In plus, tranzitia catre capitalism a dus la dezvoltarea industriilor, comertului si serviciilor, in principal de-a lungul drumurilor principale.
Insa expansiunea urbana (urban sprawl) nu este caracteristica numai Romaniei, fenomenul putand fi observat in Europa cu precadere in ultimele cateva decenii. Termenul se refera la acele zone urbane cu densitate redusa, imprastiate, si in mare parte accesibile doar cu masina. Asa cum se poate observa in figura de mai jos, aceste zone se intind pe suprafete mari de teren, creand distante mari intre case, locuri de munca, servicii si zone de agrement.
Acest tip de dezvoltare, adesea necontrolata, duce la un nivel ridicat de segregare intre functiile rezidentiale si cele comerciale, si are efecte negative la nivel social, economic si pentru mediul inconjurator. Aceste impacturi negative se resimt uneori local, iar alteori sunt decalate catre centrele urbane mai dense, aflate deja sub presiune. Spre exemplu, atunci cand locuitorii suburbiilor vin cu masina in oras, problema traficului si a locurilor de parcare se inrautateste.
Fig. 1 - Acelasi numar de locuinte in contexte cu densitati diferite, in functie de caracterul rural (dispersat), suburban (semi-compact) sau urban (compact). Zona de culoare gri inchis este „efectul de margine” sau impactul asupra mediului natural. (Sursa: EEA)
Expansiunea a afectat deja marea majoritate a zonelor urbane romanesti, dupa cum arata sondaje si analize ale dinamicii spatiale si temporale a formei urbane. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca expansiunea si suburbanizarea reprezinta amenintari serioase pentru dezvoltarea durabila a oraselor romanesti, intrucat acestea sunt intrinsec legate de pierderea terenurilor verzi si agricole, precum si a lipsei de acces la transport public, care incurajeaza utilizarea masinilor.
Fig. 2 - Factori care au dus la expansiunea urbana in Romania (Sursa: Suditu, 2010)
Adesea, expansiunea urbana este rezultatul unui anumit stil de viata, care implica o masina personala si preferinta pentru locuintele unifamiliale, inconjurate de o gradina. Pe langa alegerile individuale, fenomenul este influentat de o varietate de factori socio-economici, precum disponibilitatea si pretul terenurilor si locuintelor, demografia, mobilitatea crescuta, factorii culturali si accesibilitatea, precum si calitatea si atractivitatea variabila a zonelor din interiorul orasului.
Totusi, in timp ce unii oameni aleg sa locuiasca in zone exterioare sau suburbane, altii sunt fortati de circumstante socio-economice. De exemplu, atunci cand o persoana nu isi permite sa locuiasca in oras, dar are acces la un mijloc de transport care permite naveta, mutarea in suburbie poate deveni o optiune mai buna la nivel personal.
Desi exista multi factori care influenteaza expansiunea urbana, transportul joaca unul dintre cele mai importante roluri, ridicand intrebari complexe pentru planificarea urbana. Zonele extinse sunt adesea izolate, situate relativ departe de centrele orasului si de alte zone similare, iar accesul la ele este inutil de lung, ceea ce prezinta diverse dezavantaje sociale si pentru mediu (timp pierdut pe naveta, emisii etc.). Lipsa infrastructurii de transport in comun duce la cresterea numarului de masini si a emisiilor asociate, asa cum s-a observat in cazul Iasului si a altor orase europene. Cu toate acestea, crearea infrastructurii de transport poate avea alte efecte nedorite, sporind extinderea si inducand alte cresteri de-a lungul drumului sau in apropierea statiilor de transport.
De ce este expansiunea urbana o problema si de unde stim ca se intampla?
Mutarea in zone rezidentiale cu densitate redusa poate aduce cateva beneficii individuale. Costurile locuintei sunt in general mai mici, iar microclimatul poate fi mai bun atunci cand exista acces usor la spatii verzi, lumina si ventilatie. Zonele urbane dense sunt adesea asociate cu rate mai mari de criminalitate, poluare, trafic si aglomeratie. Cu toate acestea, avantajele individuale nu se traduc neaparat in avantaje la nivel de comunitate, la scara larga, dand nastere mai multor probleme care impiedica dezvoltarea durabila.
Unele dintre acestea sunt probleme de mediu, cum ar fi pierderea capacitatii agricole si a zonelor naturale, pierderea habitatelor si a biodiversitatii, sau destituirea ecosistemelor. Cresterea traficului si a utilizarii masinilor in zonele cu densitate scazuta duce la cresterea poluarii aerului si a apei. De asemenea, expansiunea are ca rezultat cresterea consumului de apa pe cap de locuitor, ceea ce poate duce la deficite de apa. Mai mult, extinderea este asociata cu un efect extins de insula de caldura, care afecteaza negativ sanatatea umana. Problemele de sanatate sunt, de asemenea, evidente datorita efectelor secundare rezultate din utilizarea sporita a masinii sau a timpilor de raspuns intarziati ai serviciilor de urgenta.
Unele dintre dezavantaje sunt de natura economica si sociala. Solutiile de transport public devin neviabile pe masura ce distantele cresc si numarul de potentiali utilizatori scade. De asemenea, costurile mai mari ale infrastructurii si consumul crescut de energie (datorita, de exemplu, tipurilor de locuinte) au ca rezultat pierderi economice, irosirea banilor din impozite si cresterea taxelor. Dezavantajele sociale includ fragmentarea sociala, deconectarea de restul comunitatii si deconectarea politica.
Aceste efecte negative tind sa arate un model circular, deoarece extinderea duce la o mai mare dispersie.
Fig. 3 - Evolutia expansiunii urbane intre 2014 si 2021 intr-o parte din Floresti, Cluj Napoca (animatie creata folosind Esri Living Atlas)
Desi determinarea expansiunii urbane este o problema complexa si indelung dezbatuta, exista metode de a o masura pentru a informa politicile de planificare si gestionare. Densitatea este un indicator unanim acceptat drept componenta majora a extinderii. Astfel, densitatile mai mici decat media sunt asociate cu fenomenul de extindere urbana.
Pe langa densitate, putem analiza cartiere in functie de indicatori de accesibilitate, dispersie, configuratie spatiala, precum si o combinatie a acestora. Totusi, amploarea analizei si dimensiunea temporala a acestui tip de dezvoltare urbana sunt foarte importante atunci cand evaluam expansiunea. De exemplu, scarile si densitatile variaza foarte mult intre orasele americane, cele europene si cele asiatice, fluctuand si in functie de secolul sau decada analizata.
Desi politicile de compactare (care vizeaza incurajarea oraselor compacte, opuse celor extinse) au fost adoptate la scara larga in Europa, studiile proiecteaza ca cererea de locuinte, transport si infrastructura va creste in urmatoarele decenii. Prin urmare, provocarea de a reduce expansiunea urbana pentru si mai multi oameni, fara a reduce calitatea vietii, ramane una majora.
Cum reducem expansiunea urbana?
Expansiunea urbana apare atunci cand dezvoltarea are loc intr-o maniera neplanificata si descentralizata. De exemplu, unele orase impun o anumita limita de inaltime a cladirilor la nivelul intregului oras, pentru a asigura un peisaj urban uniform. Totusi, impreuna cu alte cerinte, restrictia poate reduce potentialul dezvoltarii unei forme urbane mai compacte. Daca aceste orase nu restrictioneaza utilizarea masinilor (prin asigurarea alternativelor, precum si prin mecanisme ca taxele de congestie) si nu pastreaza o centura verde in imprejurimile lor, dezvoltarile de locuinte, industriale si comerciale vor aparea probabil la marginea orasului si in zonele suburbane.
In schimb, daca expansiunea este controlata de politici puternice de gestionare a cresterii, putem realiza forme compacte de dezvoltare urbana. Un pachet robust de politici ar include:
● stimulente pentru umplerea spatiului urban subutilizat, reamenajarea terenurilor industriale, densificarea sau eliberarea terenurilor neutilizate in orase pentru dezvoltare;
● controlul utilizarii terenului la marginea orasului;
● stabilirea mecanismelor de monitorizare si analiza a expansiunii, utilizand tinte, repere si limite;
● strategii pentru a evita efectele negative ale masurilor precedente (cum ar fi preturile imobiliare mai ridicate, care contribuie la inechitatea sociala) prin furnizarea de locuinte cu pret redus si de buna calitate in oras.
In completarea acestor masuri, un proiect de cercetare european a sugerat cateva mijloace fiscale care reduc extinderea urbana:
● masuri fiscale pentru controlul utilizarii terenurilor prin impunerea unei taxe pe amenajarile rezidentiale suburbane si pe birourile din zonele slab deservite de transportul public;
● tarifarea rutiera printr-o taxa de congestionare;
● masuri de stabilire a preturilor transporturilor pentru reducerea tarifelor transportului public in centrele oraselor;
● masuri de control al preturilor locuintelor.
Pentru ca politicile de densificare sa functioneze, avem nevoie de designuri inovatoare si de inalta calitate, care sa contracareze efectele negative ale cladirilor cu densitate ridicata. Trebuie sa dezvoltam noi tipologii si solutii urbane si arhitecturale care sa echilibreze densitatea si calitatea vietii. Acestea implica asigurarea intimitatii, accesul la spatii verzi, la lumina soarelui si suficienta ventilatie. Intrucat lipsa spatiului verde in zonele dens construite este un motiv important care determina oamenii sa se mute in cartiere cu densitate redusa, imbunatatirea spatiilor publice din cartierele urbane este cruciala. Solutiile de planificare urbana trebuie sa aiba ca scop imbunatatirea diversitatii si calitatii oraselor prin promovarea dezvoltarilor cu utilizare mixta, realizarea unor cartiere permeabile, care permit transportul activ si pastreaza caracterul specific local.
Pe langa controlul utilizarii terenurilor si imbunatatirea calitatii mediului construit, avem nevoie de constientizare la nivel de societate. Acest lucru se poate obtine prin crearea si comunicarea unei viziuni atractive asupra orasului. Aceste masuri intersectoriale indica necesitatea unei planificari integrate care se intinde dincolo de granitele locale. Politicile de densificare necesita colaborare intre diverse autoritati din cadrul unei zone metropolitane si de actiuni coerente intre nivelurile locale, regionale si nationale.
Austria ofera exemple pozitive deoarece dezvoltarea oraselor compacte a devenit un obiectiv important, creandu-se diverse instrumente in acest sens. Acestea includ protejarea prin lege a centurilor verzi de la marginea oraselor, limitarea zonelor de dezvoltare, subventii si asistenta pentru a incuraja dezvoltarea terenurilor industriale, precum si standarde de calitate pentru locuintele subventionate. Aceste standarde impun necesitatea de a atinge o anumita densitate, precum si proximitatea fata de infrastructura (transport, scoli, spitale, etc.).
Coerent cu nivelul national, Planul de Dezvoltare Urbana din Viena contine recomandari de densitate, cerinte privind infrastructura de transport, si zone si prioritati de dezvoltare clar definite. Dezvoltarea este concentrata de-a lungul transportului public de mare capacitate, iar orasul promoveaza si transportul activ. De asemenea, Viena asigura si extinde centura verde din jurul orasului si incurajeaza mixul vertical de utilizari pentru a preveni segregarea functionala si sociala. Planul de Dezvoltare stabileste categorii tinta pentru densitatea cladirilor si defineste zonele din planul urban pentru fiecare categorie. De exemplu, categoria zonelor urbane dens construite permite construirea de cladiri inalte, in timp ce concentratiile de asezare sunt zone cu cladiri cu densitate mai mica. Planul prevede, de asemenea, conditii suplimentare care sustin dezvoltarea compacta, cum ar fi aplicarea metodelor de constructie care economisesc spatiu in zonele nou construite, pastrarea spatiului verde la marginea orasului, si limitarea cresterii transportului individual motorizat.
Fig. 4 - Cartierul Wohnpark Alt-Erlaa din Viena - un exemplu de dezvoltare compacta, cu densitate mare, dar care ofera acces la spatii verzi si infrastructura (Sursa: Wohnpark Alt-Erlaa)
Expansiunea urbana este un fenomen la nivel mondial, care are diverse efecte negative la nivel economic, social si de mediu. Reducerea nevoii de deplasare, crearea unor alternative mai sustenabile pentru masina privata, crearea de locuinte suficiente si de inalta calitate in interiorul orasului, si asigurarea accesului la zone verzi sunt cateva dintre solutiile pentru reducerea expansiunii urbane. Viena a reusit sa ramana in topul diferitelor clasamente drept cel mai bun oras de locuit, adoptand in acelasi timp modelul compact de dezvoltare. Acest oras demonstreaza ca obiectivele construirii oraselor compacte si sustenabile sunt compatibile.
Daca vrei sa vezi cum s-a schimbat orasul tau in ultimii ani, consulta Esri Living Atlas Wayback (selecteaza Toggle Animate Mode).
Articol prezentat de infoclima.ro, platforma ce contribuie la imbunatatirea calitatii discursului public in legatura cu schimbarile climatice, incurajand cercetatorii si oamenii de stiinta sa comunice publicului larg rezultatele cercetarilor din domeniu si relevanta acestora pentru societatea noastra.
Autori:
Bálint Halász, arhitect. A castigat experienta lucrand in Ungaria, China si Marea Britanie, in toate etapele de proiectare, de la studii de fezabilitate pana la constructii.
si
Dr. Lorena Axinte
Lorena detine un doctorat in Planificare Urbana si Regionala, obtinut in urma cercetarii realizate la Institutul de Cercetare pentru Locuri Sustenabile, Universitatea din Cardiff, UK.
Comments