top of page
  • Sustainability Star Award

Sustainability Star Award: Sustenabilitatea

Actualizată în: 6 dec. 2023

Acest material face parte din competiția Sustainability Star Award, Categoria I: Sustenabilitate în General.

Autor: Țibulcă Alexia-Maria


Sustenabilitatea reprezintă o condiție ideală de existență atât pentru noi, cât și pentru generațiile urmașe. Diferența este făcută, însă, de cele contemporane, întrucât, printr-un consum responsabil de resurse, ne asigurăm că va fi posibilă și satisfacerea nevoilor viitoare, fără a le compromite șansa de a avea acces la acestea și fără a avea de suferit mediul, din cauza egoismului și a comodității contemporane. Este precaut să ne adaptăm activitățile de zi cu zi astfel încât să nu facem abuz de resurse, care să ducă, în timp, la suprasolicitarea lor, și, deci, la regres. Aceste elemente sunt cruciale pentru dezvoltarea durabilă.

Sustenabilitatea nu constituie doar un ideal nonfigurativ, ci un concept prin care pot fi armonizați cei 3 piloni ai acesteia: economia, dezvoltarea socială și protecția mediului înconjurător, printr-o modalitate care să vină în ajutorul generațiilor viitoare, care să le asigure o viață paralelă cu lipsurile materiale și care să le ofere șansa la existență absolută, fără incertitudinea supraviețuirii de la o zi la alta, având acces la tot ceea ce a fost procurat pentru uzul uman. Este despre a nu oprima dreptul la o viață normală al celorlalți, despre a da mai departe ceea ce am primit, despre activarea responsabilității colective și conștientizarea importanței cumpătării.




Sustenabilitatea are la bază cei trei R : Reduce, Reutilizează și Reciclează. Astfel, suntem invitați să reducem cât mai mult consumul resurselor puse la dispoziție prin refuzul categoric al consumerismului și al tuturor proviziilor materiale. Avem obligația morală de a suprima risipa prin reutilizarea alimentelor, obiectelor și instrumentelor de care ne folosim, pentru a nu suprasolicita piața muncii și grupurile sanitare care sunt pline până la refuz de articole cu potențial, ce puteau fi transformate în lucruri folositoare și nepoluante.


Reutilizarea ne învață mai mult decât experiența personală să dăm o a doua șansă, să vedem dincolo de produsul din mâinile noastre și să îi oferim posibilitatea de a-și etala competența prin transfigurare. Să ne dezobișnuim din a face drumul până la coșul de gunoi imediat cum observăm că un element nu mai funcționează, să nu mai fim superficiali și să reparăm, pe cât posibil, ceea ce nu mai operează conform așteptărilor. Repară, nu înlocui!

Reciclarea e un termen cunoscut în masă la nivel mondial încă de la vârste mici, și, totuși, puțini sunt cei care iau atitudine în acest sens, care colectează selectiv și care nu aruncă materialele periculoase în natură la întâmplare, care se gândesc la consecințele dezastruoase, pe care le pot produce niște simple baterii prin degajarea de litiu, ce ajunge în pânza freatică, intoxicând solul și apa, pe care tot noi le consumăm, promovând circuitul apei și al hranei în natură.


De-a lungul propagării acestei măsuri la nivel internațional, mai multe ONG-uri, asociații, instituții, oameni cu influență în rândul omenirii au luat inițiativă și au început să promoveze sustenabilitatea prin acțiuni de informare, de conștientizare a gravității situației, de reciclare și de realizare a unor statistici în materie de cantitate a risipei, gradul de poluare produs de noxe, de deșeuri aruncate necorespunzător, de neglijența chiriașilor planetei.

La nivel global, Agenda 2030 adoptată de Organizația Națiunilor Unite, inclusiv de către România, promovează 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD), prin care imposibilul și ambiguul sunt transformate în concret și aplicabil. Printre aceste obiective se numără: eradicarea sărăciei, foametea să ajungă la cota zero, calitatea generală și șansa la educație, egalitatea de gen, reducerea apei poluate, folosirea exclusivă a energiei verzi, dezvoltarea industriei și a infrastructurii, consumul responsabil și chibzuit, comunități durabile, orașe sustenabile, muncă decentă, etc.


Sustenabilitatea devine, astfel, un imperativ, un “must” moral, vederea posibilității existenței unei lumi aprovizionate, întreținute și reciproce.

Una dintre pietrele de temelie ale durabilității este utilizarea înțeleaptă și chibzuită a resurselor naturale. Încercări precum deșeurile de plastic, încălzirea globală și risipa de apă, de alimente, de energie electrică sunt doar câteva dintre problemele cu care ne confruntăm. Reducerea consumului, reciclarea eficientă și adoptarea unor practici de producție mai durabile sunt pași esențiali pentru conservarea resurselor finite ale Pământului.

De exemplu, de-a lungul timpului s-a dezbătut despre influența plasticului asupra mediului înconjurător, astfel că, acesta a început să aibă, mai degrabă, o conotație negativă. Deși a fost și este o invenție inspirată prin multitudinea locurilor în care este folosit, de la seringi, tacâmuri, articole, la telefoane, televizoare, mașini, el rămâne totuși un produs grav poluant, dacă nu este reciclat selectiv corespunzător. De pildă, între 1955-2015 s-au produs circa 7,8 miliarde de tone de plastic. Aproape tot plasticul acesta se află și acum pe planetă. Doar 19.9 % din el se reciclează, restul se găsește în oceane( există chiar insule de plastic aduse de curenți) în natură, aruncat în mormanele de la groapa de gunoi, etc, ajungând să polueze.

Primul pas pe care îl putem face în vederea limitării consumului de plastic iresponsabil este informarea în masă, mai ales de către persoane influente și deținătoare de putere asupra populației, precum ONG-uri, guvern, practicanți și experimentați în domeniu, care să vorbească despre consecințele impactante ale poluării, despre reducerea semnificativă a calității vieții, bolile asociate în urma respirării aerului contaminat, impur, etc.

Pe lângă acestea, reciclarea plasticului are multe avantaje: contribuie la reducerea poluării și a emisiilor de gaze cu efect de seră asociate producției de materiale noi, reducerea consumului de materii prime noi și energiei necesare producerii. Investiția în sisteme tehnologice de reciclare avansate, care să se plieze pe nevoile omului cotidian ar influența considerabil numărul oamenilor care reciclează și care au ceva de spus. O soluție prietenoasă cu mediul ar fi, de asemenea, limitarea producerii plastice și înlocuirea materialelor folosite cu unele nepoluante și benefice naturii.


Pentru a limita producția și comercializarea recipientelor de apă din plastic, există posibilitatea achiziționării unei căni filtrante, care curăță apa de impurități și o face perfect potabilă, astfel, rămânem sănătoși și contribuim la limitarea producției plastice. Amatorii de apă minerală ar putea recurge la sifon, care nu dăunează sănătății și care se păstrează mai bine în sticle de sifon, deci, producția de plastic regresează. Clasicele sacoșe nocive de plastic au început să fie înlocuite cu unele din bumbac, eco-friendly, reutilizabile și total sigure pentru mediu. Fetele pot contribui la susținerea unui mediu sănătos și alimentat pentru generațiile viitoare prin renunțarea la absorbantele clasice, plastificate și recurgerea la cupe menstruale sau diferite materiale refolosibile.

Sunt mulți pași mici pe care îi putem face și care se vor resimți înzecit în timp, care vor conduce la schimbări grandioase, dacă sunt făcute în manieră constantă, activistă și de un număr mare de oameni, în vederea creării unei lumi neajunse de lipsuri și cu un nivel de trai ridicat. Acționăm local și contribuim global.

Putem începe prin a reduce din resursele folosite în rutina noastră zilnică: să aprindem lumina doar atunci când e imperios necesar și ne ajută în mod direct, pentru a nu ne transforma casa în palat prin aprinderea lor simultană și inutilă, cu scopul diminuării consumului și al economisirii proviziilor. De asemenea, odată arse becurile instalației, ele nu trebuie aruncate oriunde, ci reciclate în centre speciale. În general, în supermarketuri se găsesc astfel de stații de colectare. În această categorie intră și recomandarea de convertire la becuri eco, cu consum redus de energie sau înlocuirea risipitorului cuptor pe gaz, cu unul electric.


Apa este și ea, adeseori, irosită inutil și se pierd cantități semnificative. Principalele responsabile sunt reprezentate de domeniul agriculturii( irigații ineficiente, plante ,,mâncătoare’’ de apă) și al industriei( producția de hârtie, textile sau produse chimice).

Dar, pe lângă acestea, activitățile noastre de zi cu zi, pe care, de multe ori, le săvârșim inconștient, se alătură consumului masiv de apă, precum : Câți dintre noi nu obișnuim să lăsăm apa să curgă atunci când ne spălăm pe dinți sau atunci când facem duș și nu folosim apa în acel moment? Uneori, o baie relaxantă într-o cadă plină de bule este tot ceea ce ne dorim după o zi lungă și stresantă. Însă, dacă ne gândim pe îndelete la acest aspect, vom constata ce cantitate mare de apă irosim dacă obișnuim să facem baie în cadă în mod regulat și înmulțit cu numărul oamenilor care practică această metodă de relaxare, va rezulta o valoare îngrijorătoare de apă consumată, spre deosebire de clasicul duș, unde folosim exact cât avem nevoie și nu suntem influențați de mediu să zăbovim prea mult, și, deci, cheltuim mai puțin.

Pentru 1 sticlă de suc se consumă 35 de litri de apă( o parte pentru ingrediente și o parte pentru ambalajul de plastic), pentru o bere-34 litri, pentru o cană de cafea-130 de litri. În ceea ce privește producerea textilelor, pentru fiecare tricou sunt necesari 2500 de litri de apă. Agricultura rămâne, totuși, cea mai vinovată de folosirea apei: e nevoie de 510 litri pentru fiecare kg de lucernă, o vacă mănâncă pe zi 12 kg de nutreț, deci, pentru un hamburger de 110 g se utilizează 1650 de litri de apă. Irosirea apei în domeniul casnic ar putea fi diminuată și prin alegerea unei mașini de spălat vase performante, care să seteze volumul de apă pe care îl va folosi în vederea spălării, în locul celei manuale, care, deși poate fi mai calitativă uneori, este, cu siguranță, și mult mai cheltuitoare. (Coțofană, 2022)

Risipa în sfera alimentelor este și ea o problemă serioasă în ceea ce privește chestiunea sustenabilității, întrucât anual se aruncă tone de mâncare încă comestibile la gunoi, întrucât oamenii intră în febra consumerismului, achiziționează mai mult decât consumă și decât au nevoie, doar pentru a-și satisface siguranța și frica de a nu rămâne pe minus. La fel se întâmplă și în cazul restaurantelor și al magazinelor care aruncă produsele odată ce se apropie data de expirare și ele nu ajung să se mai vândă, contribuind la risipa alimentară. Aceasta nu implică doar pierderea resurselor alimentare, ci și utilizarea inutilă a apei, a energiei și a resurselor naturale implicate în producția și distribuția alimentelor. În plus, risipa de alimente contribuie la emisiile de gaze cu efect de seră și poluarea mediului. Problema ar putea fi diminuată prin educarea populației, prin hrănirea celor care nu își permit o masă caldă și prin conservarea acestor alimente astfel încât să reziste mai mult. Uleiul aruncat în chiuvetă poate ajunge în sistemele de apă și în ecosistemele naturale, poluând râurile, lacurile și mările. Acest lucru poate afecta negativ viața marină și biodiversitatea, cauzând daune pe termen lung ecosistemelor acvatice. 1 litru de ulei care, în loc să fie reciclat, este aruncat la întâmplare, poate polua până la 1 milion de litri de apă. (Teodoroiu, 2022)

Alte modalități de susținere a unui stil de viață cumpătat, asumat și echilibrat sunt reprezentate de evitatul, pe cât posibil, deplasărilor cu mașina personală și chiar al mijloacelor de transport în comun, care, deși nu sunt la fel de poluante precum mașinile individuale, întrucât integrează un număr mai mare de oameni în același autovehicul, tot nu sunt complet benefice și sănătoase, cum este mersul pe jos, de exemplu, sau bicicleta/ trotineta, modalități de transport sigure și fără emisii de noxe toxice, care ajută la menținerea bunăstării corporale și mintale.


Dacă, totuși, nu ne permite contextul să renunțăm definitiv la mașină, atunci, măcar să ne procurăm o mașină electrică sau să o folosim setată pe modul ,, eco’’, astfel încât gradul de poluare să fie unul infim. Mai există varianta de “ ride-sharing”, prin care călătorim mai mulți cu aceeași mașină și cruțăm aerul, care tot în plămânii noștri se întoarce și constituie consecințele propriilor acțiuni.

De asemenea, în vederea reducerii consumului de carburanți și a noxelor poluante, putem opta pentru a ni se livra comanda plasată online la easybox-urile ce au luat mare amploare în ultimul timp sau chiar să ne reîntoarcem la moda cumpărării fizice, în magazin.

Acțiunea sustenabilă despre care urmează să vorbesc e posibil să fie considerată de foarte mulți oameni greu de îndeplinit, chiar și pe perioade scurte de timp, și anume, convertirea la vegetarism, respectiv veganism, decizie ce contribuie la salvarea vieților animalelor și a sacrificării lor prin suprasolicitarea de a produce lactate și brânzeturi. De aceea, perioadele de post creștin, pe lângă scopul religios, ajută și la echilibrarea relativă a consumului excesiv de carne și cerința mare a pieței. Chiar dacă pare un pas imens și total schimbător al stilului de viață, cei care își doresc să lase lumea cu resurse sustenabile, pot începe prin perioade mai cumpătate și sărace în alimente de origine animală.

În ultimii ani, industria hainelor, și nu numai (încălțăminte, cărți, telefoane, mașini, aproape orice de pe piață ce poate fi reutilizat) second-hand a cunoscut o notorietate considerabilă, fapt ce contribuie la reducerea risipei și a poluării și refolosirea lor de către alții, constituie un ciclu al hainelor în natură și o viață permanentă ce li se acordă cu fiecare ocazie de a fi aruncate la gunoi și nu sunt.


Și industria cărților poate deveni una sustenabilă, însă fanii înrăiți probabil că vor fi mâhniți când vor afla că trebuie să dea cartea de hârtie din mână pe una electronică, pentru a-și arăta aportul și contribuția la clădirea unei lumi mai echipate. Există, totuși, și soluții pregătitoare, mai puțin drastice, precum limitarea cumpăratului compulsiv și adoptarea celui chibzuit, al cărților pe care chiar le citim în timp real, nu în avans; prin împrumutarea/donarea lor de la alte persoane, ori de la anticariate și biblioteci, pentru a limita producerea hârtiei și încetinirea tăierii copacilor pentru a crea celuloza. Partea bună este că au apărut caiete speciale care conțin un șervețel anume și se poate șterge scrisul și rescrie ori de câte ori este nevoie, asemenea unei table.

Chiar dacă din anumite perspective nu e cea mai plăcută afirmație, sustenabilitatea depinde mult de digitalizarea societății și de reducerea folosirii formatului imprimat doar în situații excepționale și absolut necesare( convertirea la facturi, chitanțe, bonuri, cărți electronice, etc.).

Există mai multe instituții care se ocupă de răspândirea conștientizării sustenabilității naționale, printre care și lanțul de supermarketuri Lidl, care an de an se implică în astfel de activități de binefacere. De pildă, în anul 2020 Lidl a colectat în România 46 000 de tone de deșeuri, a donat 198 de tone de alimente și 90 de tone de produse nealimentare, iar 100% din numărul camioanelor transportatoare au fost dotate cu motoare EURO 5 și EURO 6, față de 79% în 2019. (Coțofană, 2022)


Acțiunile necugetate și egoiste ale oamenilor sunt responsabile de multe catastrofe, printre care: poluarea mediului și a apelor, de schimbările climatice, care duc la încălzirea globală, pierderea florei și a faunei, a biodiversității, terminarea resurselor, etc, fapt ce îngreunează atât traiul nostru actual, dar, mai ales, al viitoarelor generații, afectează calitatea vieții și ne condamnă la un stil de viață încărcat de neajunsuri și anxietatea zilei de mâine. De aceea, este crucială atitudinea sustenabilă colectivă, informarea națională prin căi credibile și demonstrate, susținerea unei societăți dezvoltate, permisive, incluzive, care să ofere educație la nivel înalt, ce permite formarea completă a individului, îi aduce la cunoștință drepturile, dar și responsabilitățile omului și formează viitori adulți sustenabili, pregătiți să procure un mediu propice pentru cei ce vor urma, a căror viață stă în mâinile noastre.

Acest lucru se bazează, de asemenea, pe sustenabilitatea economică. O creștere durabilă, care echilibrează progresul economic cu responsabilitatea față de mediu și societate, este scopul modelului economic actual. Pentru a crea o economie mai durabilă și rezistentă, este esențial să se investească în industrii verzi, inovație și tehnologie.

Organizările locale, cum ar fi organizațiile non-guvernamentale, grupurile de voluntariat și proiectele de dezvoltare durabilă în comunități, au un efect semnificativ asupra modului în care practicile sustenabile sunt implementate la nivel local. Aceste evenimente reunesc oameni din diferite medii, permițând schimbul de idei și formând o rețea de sprijin pentru proiecte sustenabile.


În concluzie, educația și implicarea comunității, împreună cu politicile guvernamentale și responsabilitatea corporativă, reprezintă pilonii esențiali ai sustenabilității. Prin eforturi combinate și colaborare între diferitele niveluri și sectoare ale societății, putem construi un viitor durabil și echilibrat pentru toată lumea. Adoptarea unor politici și reglementări care promovează inovația verde, reducerea emisiilor de carbon și protejarea resurselor naturale pot contribui semnificativ la realizarea obiectivelor de sustenabilitate. Prin colaborare, angajament și acțiune colectivă, putem modela un viitor în care nevoile umane sunt îndeplinite în armonie cu mediul înconjurător, asigurând, astfel, o moștenire durabilă pentru generațiile viitoare.

50 afișări0 comentarii

Comments


bottom of page